Bmw-urile nu sunt pentru oameni deștepți.

Despre prejudecăți elegante, adevăr și valoare

Îmi vine în minte o întâmplare de acum câțiva ani, când am ieșit la mall cu o prietenă și cei trei copii ai ei. Era prima dată când îi cunoșteam prichindeii, doi gemeni - fată și băiat, în vârstă de șase ani - și un băiat de șapte ani. Am lăsat copiii la locul de joacă, iar noi ne-am văzut liniștite de ale noastre. Nu ne mai văzusem de câteva luni și nici nu ne mai povestisem prea multe în ultima vreme.

După vreo două ore, am luat copiii de la joacă și ne-am oprit la clătite. Pentru că eram cinci guri, a trebuit să așteptăm, nu am putut comanda decât trei pentru ei, așa că noi am renunțat la pofta noastră, pentru că ar fi trebuit să mai stăm încă un sfert de oră. Dar și până la comanda lor, ehe, câte minciuni am scos din desagă! Păi, da, căci piticii voiau cu Nutella. Știam că mama lor nu le dă nimic care să conțină ciocolată seara (era trecut de ora 19.00). Așa că le-am spus că nu au decât cu dulceață. Dar copiii sunt inteligenți, nu dau crezare atât de repede vorbelor unui om mare (io adică) și au strigat apoi, la unison: “Vrem cu Nutella! Uite, au! Am văzut borcanul!”. Într-adevăr, un borcan mare trona în fața lor. Atunci le-am spus că așa este, au, însă… a expirat. “Dar de ce o ține pe masă dacă e expirată?”.

Văleu, Doamne, nu te lua cu un copil, că “te face” 😅.

-Urmează să o arunce, am zis rapid. Acum, doamna face puțină ordine. Nutella aceea chiar nu e bună. Păi, nu vă luam eu dacă puteam? Sau nu-mi luam mie? Că și mie îmi place.

Cam asta e cu minciuna. Nu trebuie să fie neapărat una foarte bună, însă este imperios necesar să o crezi tu înainte de a o spune mai departe. Iar eu chiar credeam că este expirată. Pentru că mie îmi plac clătitele cu dulceață de vișine, mai mult decât cele cu Nutella :).

Ei, și să trecem acum la ultima parte a poveștii, ca să înțelegeți de unde vine titlul. M-am oferit să-i duc eu acasă pentru ca ei să nu mai stea să cheme taxi ori să aștepte autobuzul, având în vedere și ora destul de târzie. Copiii, foarte guralivi, m-au întrebat dacă am… BMW. Automat, am dat un răspuns negândit, rapid, că nu am și am continuat cu remarca pe care o vedeți în titlu. Băiatul de șase ani a tăbărât pe mine, cum că BMW-urile sunt cele mai mișto mașini din lume și că numai oamenii deștepți și șmecheri le dețin.

Nu a fost tocmai pollitically correct din partea mea să le apun unor copii de șase-șapte ani că mașina asta nu e condusă de oameni deștepți, dar și ei o țineau una și bună cu cât de șmecher ești 😅.

Evident, a avea sau nu un BMW n-are nicio legătură cu inteligența. Nici cu bunul-simț, nici cu cât de „om” ești. Eu conduc un Golf (înainte de el am avut Clio și mai înainte un Logan). Nu spune multe despre mine. Sau poate spune destule pentru alții. Dar putem spune că e la fel ca o copertă care nu spune totul despre o carte.

În zona culturală, prejudecățile sunt mai elegante, dar la fel de rigide. Judecăm cărți după editură, autori după nume, evenimente după locație, oameni după câți urmăritori au. Ne place să credem că suntem rafinați, dar funcționăm după aceleași scurtături mentale.

Antreprenoriatul meu nu e despre scale și exit-uri. E despre a duce cărțile potrivite la oamenii potriviți. Despre a crea contexte în care ideile pot circula. Și, de multe ori, despre a munci mulți să arate și spectaculos la exterior. Promovez cărțile altora, organizez evenimente, creez conținut pentru branduri, scriu și public. Nu știu cât de spectaculos sună din afară, dar știu exact ce construiesc.

Prejudecățile nu dispar odată cu vârsta. Doar devin mai bine articulate. Și, de cele mai multe ori, spun mai multe despre noi decât despre ceilalți. Despre frustrările noastre, despre ce admirăm în secret, despre ce disprețuim fără să ne asumăm. Poate că adevărata inteligență, în viață și în business, nu e să ai certitudini rapide, ci să-ți lași un pic de loc pentru îndoială. Lucrurile care contează nu sunt, de cele mai multe ori, cele mai zgomotoase.

E ok și să conduci un Golf, dar nu te face mai puțin om să ai BMW. Lucrurile care contează nu se rezumă la aparențe.

Copiii spun lucrurile direct. Fără straturi, fără ironii, fără justificări. „BMW-urile sunt pentru oameni deștepți” era, pentru ei, o certitudine simplă, curată, împrumutată probabil dintr-o conversație auzită pe jumătate. Eu, adultul, am venit cu opusul. La fel de general, la fel de nedrept, doar ambalat mai bine.

Așa funcționează prejudecățile: nu sunt neapărat rele, să zicem că sunt comode. Ne ajută să punem lumea în sertare, să economisim timp, să nu ne mai batem capul. Mașini, oameni, gusturi, alegeri – toate pot fi rezumate într-o propoziție scurtă, spusă pe ton de glumă sau de adevăr absolut.

Copiii vor crește. Vor schimba mașinile preferate, convingerile, eroii. Unii poate chiar vor avea BMW. Alții nu. Important nu e ce vor conduce, ci dacă vor învăța, la un moment dat, să-și pună întrebări despre lucrurile pe care le afirmă cu atâta siguranță. Iar noi, adulții, poate că avem mai puțin de corectat la copii și mai mult de observat la noi. În altă ordine de idei, BMW-urile chiar sunt mașini mișto:).