Contracte cu Statul 2026

Ziua în care Statul a devenit partener

Se spune că în afaceri informația este putere. Dar după evenimentul din 19 februarie am învățat că informația dublată de integritate și strategie este, de fapt, cheia către cel mai mare client din România: Statul.

Există zile care te schimbă într-o oarecare măsură, atunci când vezi că lucrurile încep, în sfârșit, să fie înțelese corect, când piesele unui puzzle pe care nu știai că îl ai se așază singure la locul lor. Pe 19 februarie 2026, am trăit exact această senzație. Am urcat pe scena de la Phoenicia Grand Hotel din București în calitate de moderator al celei de-a doua ediții a Conferinței „Contracte cu Statul” și am coborât de acolo cu o perspectivă complet nouă despre cum funcționează relația dintre antreprenori și statul român.

De ce am acceptat să moderez ceva atât de diferit față de lumea mea

Dacă mă urmărești de pe podcast sau de pe rețelele sociale, știi foarte bine că universul meu este cel al cărților, al poveștilor și al conversațiilor literare. iCarte, iParte este spațiul în care respir, proiectul în care îmi investesc energia și pasiunea zi de zi. Tocmai de aceea, când Constantin Șolga m-a invitat să moderez o conferință despre achiziții publice, licitații și platforme precum SEAP, prima mea reacție a fost un amestec destul de interesant de curiozitate și intimidare, pentru că eram conștientă că mă aventurez pe un teritoriu aproape necunoscut mie, cu un limbaj propriu, cu reguli specifice și cu o complexitate pe care nu o bănuisem. Nu îmi pare rău nicio secundă că am acceptat invitația, pentru că, la fel ca o carte bună care îți deschide o lume la care nu ai fi ajuns altfel, această zi mi-a oferit exact acel tip de experiență: m-a introdus într-o realitate pe care nu o cunoșteam și m-a convins, fără echivoc, că merită să fie povestită.

O comunitate diversă sub același acoperiș

Peste 350 de oameni au umplut sălile Phoenicia Grand Hotel (fizic și online), iar această diversitate a participanților a fost, poate, primul semn că evenimentul răspunde unei nevoi reale și urgente în mediul de afaceri românesc. Antreprenori din IT și din domeniul medical, avocați cu experiență în drept comercial și administrativ, consultanți specializați în achiziții publice, funcționari publici și reprezentanți ai instituțiilor centrale au stat, pentru câteva ore bune, sub același acoperiș și au vorbit deschis despre un subiect care, de obicei, generează mai degrabă tăcere sau suspiciune decât dialog constructiv. Cele două lumi — mediul privat și cel public — care în mod tradițional se privesc cu neîncredere reciprocă, au ales în această zi să comunice, să pună întrebări incomode și să asculte răspunsuri oneste. Nu a fost un eveniment motivațional cu lozinci frumoase și aplauze la scenă deschisă, ci o zi de muncă serioasă și aplicată, cu date concrete, cu referințe legislative, cu studii de caz construite pas cu pas și cu întrebări din sală care au dovedit că publicul venise pregătit și determinat să înțeleagă mecanismele reale ale achizițiilor publice.

Momentele care mi-au rămas cel mai m mult în minte

Unul dintre cele mai importante momente ale zilei a fost prezentarea susținută de Alexandru Popica, reprezentant ANAP (Agenția Naționala pentru Achiziții Publice), care a adus în fața sălii rezultatele unui sondaj amplu, realizat în contextul Raportului Curții de Conturi Europene privind îngrijorătoarea scădere a nivelului de concurență în achizițiile publice la nivelul întregii Uniuni Europene — un raport care ar trebui să fie lectură obligatorie pentru oricine are tangență cu banii publici. Datele prezentate nu au lăsat loc de interpretări ambigue: 36% dintre autoritățile contractante care au inițiat proceduri în perioada 2022–2023 au participat la sondaj, în timp ce doar 18% dintre operatorii economici care au participat la cel puțin o procedură de achiziție publică au răspuns chestionarului — cifre care, prin ele însele, spun o poveste despre gradul de implicare și despre percepția pe care actorii din sistem o au față de propriul lor rol în construirea unui mediu competitiv. Mai mult decât atât, un procent semnificativ dintre respondenți au semnalat provocări serioase legate de calitatea și claritatea documentației de atribuire, de percepția subiectivă privind echitatea competiției și de dificultățile concrete apărute în etapa de execuție a contractelor — ceea ce sugerează că problemele nu sunt punctuale sau accidentale, ci sistemice.

Concluzia care a rămas suspendată în aer, după ce Alexandru Popica și-a încheiat intervenția, a fost formulată simplu și direct: concurența nu este opțională, ci este condiția prealabilă pentru obținerea unui raport cost-beneficiu sănătos în utilizarea banilor publici — o afirmație care sună a truism, dar care, în realitatea achizițiilor publice românești, este departe de a fi internalizată la nivelul la care ar trebui.

Frauda nu arată întotdeauna ca frauda

Atât Prof. Univ. Dr. Dragoș Dincă, cât și consultantul specializat în integritate și antifraudă Petre Moca-Grama Mashauri au abordat în prezentările lor un subiect pe care puțini profesioniști îndrăznesc să îl numească direct și fără menajamente: mecanismele subtile și sofisticate prin care ilegalitatea se maschează în spatele legalității, prin care aparența de procedură corectă ascunde o realitate cu totul diferită. Nu este vorba, în cele mai periculoase cazuri, de falsuri grosolane sau de documente evident falsificate, ci de ceva mult mai rafinat și, tocmai de aceea, mult mai greu de detectat și de combătut: designul procedural, adică felul în care o documentație de atribuire poate fi construită cu o precizie chirurgicală astfel încât competiția să pară reală și echitabilă, dar rezultatul să fie, în fapt, complet predictibil și prestabilit.

Metodologia prezentată în cadrul conferinței propunea o abordare structurată de analiză, care să examineze modul concret în care designul documentației poate influența decisiv participarea ofertanților, diferența esențială dintre o eroare administrativă izolată și o convergență procedurală sistemică — adică un tipar repetat de „greșeli” care avantajează constant același tip de ofertant — și, nu în ultimul rând, situațiile în care competiția există pe hârtie, cu doi sau trei ofertanți înscriși formal, dar câștigătorul este, de fapt, deja știut înainte ca procedura să fi început. A fost, fără îndoială, cea mai incomodă sesiune a zilei (și, tocmai de aceea, necesară).

Cum găsești licitațiile potrivite pentru tine

Constantin Șolga și Alexandru Angelescu au adus pe masă ceva concret și imediat aplicabil: o metodologie clară despre cum poți folosi datele publice disponibile în SEAP — Sistemul Electronic de Achiziții Publice — pentru a identifica oportunități de participare, potrivite profilului și capacităților tale de business, fără să pierzi timp și resurse pe proceduri pentru care nu ești pregătit sau care nu îți sunt accesibile în stadiul actual al companiei tale. Nu fler, nu relații, nu informații obținute pe canale informale — ci date publice, analizate metodic și transformate în strategie de participare. A fost genul de prezentare practică după care ieși din sală cu dorința imediată de a deschide laptopul și de a aplica ceea ce tocmai ai aflat, ceea ce, în opinia mea, este cel mai bun indicator că o prezentare și-a atins scopul.

Comunicarea cu autoritățile — povestea din interior

Raluca Macovei, Director de Comunicare la Samdam România (și unul dintre partenerii apropiați în cadrul evenimentelor iCarte, iParte), a vorbit despre un aspect pe care mulți antreprenori îl neglijează complet sau îl tratează superficial: cum comunici, în mod eficient și strategic, cu o autoritate contractantă pe parcursul unei proceduri de achiziție publică, fără să comiți erori care te pot elimina din cursă, fără să transmiți mesaje ambigue care să genereze clarificări inutile și fără să te pierzi în labirintul birocrației administrative. Perspectiva Ralucăi a fost una din teren, construită pe experiență directă și pe situații reale cu care s-a confruntat, ceea ce a făcut ca prezentarea ei să genereze o sesiune animată de întrebări și răspunsuri, semn că publicul s-a regăsit în scenariile descrise și a simțit că informația primită este direct utilizabilă.

Contestațiile — nu sfârșitul lumii

Una dintre prezentările dragi mie a fost cea susținută de Ana-Maria Ioniță, avocat specializat în achiziții publice, care și-a asumat misiunea de a demonta unul dintre cele mai persistente și mai dăunătoare mituri din ecosistemul achizițiilor publice românești: acela că depunerea unei contestații echivalează automat cu scandal, cu stigmatizare și cu excluderea de facto din relațiile viitoare cu autoritatea contractantă respectivă. Realitatea juridică și practică pe care Ana-Maria Ioniță a prezentat-o cu claritate și cu argumente concrete este cu totul diferită: contestațiile sunt un instrument legal, legitim și, în numeroase situații, absolut necesar pentru a corecta proceduri viciate sau pentru a proteja drepturile unui ofertant care a fost evaluat incorect — cu condiția esențială de a ști când, cum și pe ce temeiuri legale să le utilizezi, pentru a nu transforma un instrument de protecție într-o sursă suplimentară de complicații.

Ce înseamnă, de fapt, concurența în achizițiile publice

Am plecat de la această conferință cu o înțelegere solidă pe care nu o aveam înainte și pe care o consider cu adevărat valoroasă: scăderea concurenței în achizițiile publice nu este doar o problemă statistică, nu este doar o cifră neplăcută într-un raport european, ci este un simptom profund și îngrijorător al faptului că mecanismul prin care statul contractează servicii esențiale, investiții strategice și infrastructură critică funcționează sub capacitate — sau, în cazurile cele mai grave, funcționează selectiv, în beneficiul câtorva, nu al tuturor celor care ar fi eligibili și capabili să participe. Într-un context geopolitic și economic de o complexitate fără precedent, cum este cel al anului 2026, capacitatea statului de a organiza proceduri de achiziție publică competitive, predictibile, transparente și robuste din punct de vedere economic nu mai poate fi tratată ca o simplă chestiune administrativă de rutină, ci trebuie înțeleasă ca o componentă fundamentală a rezilienței instituționale, a capacității statului de a funcționa eficient și de a livra calitate cetățenilor săi. Achizițiile publice nu mai pot fi doar formal corecte. Trebuie să fie corecte în substanță, în spirit și în efectele lor reale asupra calității investițiilor publice și asupra încrederii pe care mediul privat o acordă parteneriatului cu statul.

Omul din spatele conferinței

Nu pot să închei această relatare fără să vorbesc despre Constantin Șolga, organizatorul și fondatorul conceptului „Contracte cu Statul”, omul care a avut viziunea și perseverența de a transforma o nișă privită, în mod tradițional, cu scepticism și chiar cu cinism — achizițiile publice — într-un spațiu veritabil de educație deschisă, de dialog și de transfer de cunoaștere practică între cei doi actori principali ai sistemului. Constantin a construit acest concept pe o filosofie simplă, dar extrem de solidă: succesul în relația cu statul nu ține de noroc, nu ține de relații informale și nu ține de cunoștințe plasate în locuri strategice, ci ține exclusiv de pregătire riguroasă, de analiză de date și de demersuri proactive, asumate și bine documentate.

Prin această conferință, ajunsă deja la a doua ediție cu o participare în creștere și cu un impact vizibil în comunitatea de business, Constantin Șolga construiește, ediție după ediție, puntea care a lipsit prea mult timp între antreprenorii care muncesc corect și doresc să acceseze piața publică și cel mai mare client din România.

Ce duc eu mai departe cu mine

Mi s-a spus după eveniment că am „moderat cu măiestrie”. Este un compliment care m-a bucurat sincer și profund, mai ales în condițiile în care a fost prima oară când am fpcut asta la un eveniment atât de diferit față de universul meu obișnuit, un eveniment cu o miză tehnică și juridică ridicată, cu un public specializat și cu speakeri cu o expertiză solidă în domeniile lor (și mai ales cu un număr atât de mare; evenimentele mele au în jur de 60-80 de persoane, dar nu 350 - asta mi-a amintit de perioada în care mă ocupam de 3500 de angajați, în cadrul companiei în care am lucrat înainte de a deveni antreprenor). Dar dincolo de satisfacția profesională a acelei zile, duc cu mine ceva mult mai valoros și mai durabil: convingerea că transparența este posibilă, că statul poate fi un partener viabil pentru antreprenorii care aleg să se pregătească serios, și că oamenii care vor să facă lucrurile corect nu sunt singuri în această ecuație. Există instrumente, există cunoaștere, există o comunitate care crește în jurul acestui subiect, și există, tot mai mult, voința instituțională de a face lucrurile mai bine.

Direcțiile trasate pentru viitor

Pe baza dialogului dintre mediul privat și reprezentanții instituționali, desfășurat pe parcursul întregii zile, au fost conturate câteva direcții clare și concrete pentru consolidarea sistemului de achiziții publice: profesionalizarea designului documentațiilor de atribuire, astfel încât acestea să atragă mai mulți ofertanți și să reducă riscul de contestații; introducerea unor indicatori de risc ex-ante privind nivelul concurenței, care să permită identificarea timpurie a procedurilor cu risc de participare scăzută; utilizarea tehnologiei pentru identificarea similitudinilor și convergențelor procedurale care pot semnala practici de excludere sistematică; și consolidarea analizei economice a ofertelor, pentru a garanta că prețul cel mai mic nu mai este, în mod automat, sinonim cu cea mai bună valoare pentru banii publici investiți.

În loc de concluzie

Conferința „Contracte cu Statul” — Ediția a II-a — a demonstrat, cu o forță pe care nu o anticipasem, că există în România un apetit ridicat și o nevoie urgentă de dialog onest, aplicat și constructiv între mediul privat și cel public — un dialog care să depășească neîncrederea reciprocă, stereotipurile și barierele artificiale care au menținut, prea mult timp, cele două lumi separate. Am intrat în acea sală cu curiozitate și cu o doză sănătoasă de umilință față de un subiect pe care nu îl stăpâneam. Am ieșit cu claritate și cu responsabilitatea de a le transmite mai departe, celor care nu au fost acolo, dar care ar fi trebuit să fie.

Concurența reală nu este doar un obiectiv economic. Este o condiție a funcționării sănătoase a statului. Iar oamenii care înțeleg acest lucru și care acționează în consecință, zi de zi, în deciziile lor de business sunt cei care vor contribui cel mai mult la construirea României în care cu toții vrem să trăim.

Ne vedem la ediția a III-a! Până atunci, urmează un super eveniment, de această dată cu workshop-uri, cu locuri limitate, pe grupe, cu câte un trainer fiecare grupă, respectiv câte o temă pentru fiecare workshop. Pentru că la conferință nu am mai avut locuri disponibile, vă invit să rezervați loc din timp. E-mail la office@roxanab.ro pentru detalii.