Creator de conținut în România: cultură, manipulare și algoritmi

Am văzut recent un film și mi-a venit ideea să vorbesc despre acest subiect — despre cum este să fii creator de conținut în România și despre paradoxul unei lumi dominate de social media. Nu fac de mulți ani creare de conținut în mediul online, dar de suficient timp cât să-mi dau seama ce anume aduce vizualizări (în anumite cazuri; în altele nu am nici cea mai mică idee de ce au devenit unele clipuri virale).

În România, să fii creator de conținut a devenit o formă nouă de existență. E abia la început meseria asta și chiar vorbeam cu Ana Morodan în podcastul iCarte, iParte (îl puteți urmări în seara asta, la ora 20.00, pe YouTube &Spotify/Apple Podcasts) despre fondarea Asociației de Influenceri, care să protejeze drepturile, să promoveze etica în online și poate să militeze pentru includerea meseriei de influenceri în nomenclatorul de meserii. Nu există o astfel de asociație, am mers eu să o înregistrez, dar încă analizez dacă vreau să-mi bat capul cu asta.

Să fii creator de conținut este o combinație între pasiunea autentică — în cazul meu, pentru cărți — și o lume digitală care funcționează după reguli pe care nimeni nu le-a votat, dar toți le respectăm. Pentru unii e o joacă. Pentru cei care o fac zi de zi e și libertate, și luptă, și oboseală, și revelație. Libertatea asta însă vine la pachet cu o presiune nevăzută, și anume aceea a algoritmilor.

Acei algoritmi care îți pot schimba traiectoria peste noapte, te pot ridica fără avertisment sau te pot îngropa și reduce la tăcere chiar când ai ceva important de spus. De aici pornește adevărata poveste, pentru că nu e doar despre creativitate, ci despre cum supraviețuiești într-un ecosistem în care platformele decid cine e vizibil, cine e ignorat și ce mesaj ajunge să conteze.

Social media, monstrul care s-a trezit înaintea noastră

Trăim într-o epocă în care rețelele sociale au devenit mediul prin care învățăm, socializăm, ne exprimăm emoțiile, ba chiar ne construim identitatea. În filmul pe care l-am văzut, “The Social Dilemma”, foști oameni din industria tech o spun direct:

„Am creat o lume în care conexiunea online a devenit prioritară, mai ales pentru generațiile tinere. Totuși, în acea lume, conexiunea a două persoane e înlesnită de o terță persoană care plătește să-i manipuleze pe cei doi. Am creat, așadar, o întreagă generație crescută într-un context al cărui mijloc de comunicare și mijloc de culturalizare… e manipularea. Avem amăgirea și șiretenia în mijlocul a tot ceea ce facem”.

Adevărul dur este că nu mai comunicăm liber, ci prin intermediul unor mecanisme invizibile care ne servesc ceea ce e cel mai profitabil pentru ei, nicidecum pentru noi.

Cealaltă față a monedei: filmul este, la rândul lui, o formă de manipulare

Nu știu câtă lume realizează că atât cărțile, cât și filmele au devenit instrumente de manipulare (sau au fost mereu astfel?). Trebuie să menționez și faptul că, în același timp, “The Social Dilemma” nu este un film neutru. De fapt, e un material construit de oameni care fac parte, aproape toți, dintr-o tabără foarte clară — cea care crede că internetul ar trebui reglementat și controlat mult mai strict. Așa că, oricât de sincer pare, filmul are propria lui direcție ideologică. Deci concluzia tristă este aceasta:

Cine va controla internetul va controla, de fapt, lumea de azi și lumea de mâine. Pentru că, în ritmul în care evoluează lucrurile, cel care va controla internetul va controla și mintea oamenilor — felul în care gândesc, ce simt, ce cred. Va putea decide pe cine iubim și pe cine urâm, ce susținem și ce respingem, ce ne sperie și ce ne liniștește.

În felul ăsta, filmul devine chiar el o formă de manipulare: îți arată o realitate înfricoșătoare care să te împingă către o anumită concluzie. Nu e doar despre ce e rău în social media, ci și despre cum ar trebui „corectată” lumea digitală, după perspectiva celor intervievați. Că libertatea de exprimare e prea periculoasă, că alegerile trebuie „corectate”, că platformele trebuie reglementate mai dur. Pe scurt, filmul pare să spună că internetul este o problemă, iar soluția este centralizarea lui sub un set de reguli stricte.

Dar aceasta, la rândul ei, este tot o formă de influențare. Tot o manipulare, doar că ambalată în discurs moral. Așa ajungi să realizezi că nu doar algoritmii platformelor construiesc narațiuni, ci și documentarele care pretind că le demască. Adevărul e undeva între:

Da, social media ne modelează comportamentul. Dar și narațiunea „internetul trebuie controlat” poate deveni periculoasă dacă e luată ca dogmă, nu ca discuție.

Creatorul de conținut prins între două manipulări

Pe mine, ca om care creează conținut într-un domeniu considerat „slab” pentru social media — cărțile — asta mă pune într-o poziție interesantă. Nu sunt doar influențată de algoritmi, dar și de discursurile despre algoritmi. Între toate aceste forțe opuse, am crescut frumos, organic, corect. Sau… nu știu sigur, poate nu tocmai corect și explic mai jos.

De la 30.000 la 60.000 de urmăritori în doar 11 luni. Da, e frumos tare să crești organic pe o nișă în care nu a dat nimeni nicio șansă. Mi se spune deoseori că poate chiar eu am dat startul unei industrii, pentru că am intrat pe toate sursele posibile din online, promovând cartea când prea puțini o făceau: grup privat pe Facebook, pagină de Facebook, cont de Instagram, TikTok, Threads, YouTube, Linkedin, X, site personal). De asemenea, am dat startul unor evenimente culturale care nu existau în București și în România - de exemplu, Books & Wine și tabăra de lectură; cluburi de lectură erau și înainte, dar nu se vorbea despre ele, pe când astăzi apar tot mai des persoane care organizează astfel de evenimente. A nu se înțelege de aici că îmi displace. Suntem pe drumul cel bun dacă vom continua să promovăm, cât mai mulți, CARTEA în România.

Revenind la subiect, ce voiam să spun este că nu am crescut în social media datorită conținutului meu dedicat culturii și educației, care de obicei nu face zgomot, cât datorită reacțiilor, polemicilor și a hate-ului. Acele emoții puternice pe care algoritmul le adoră, indiferent de intenția creatorului. Când vrei să promovezi lectura, dar ajungi în trending datorită controverselor, realizezi cât de distorsionată e lumea digitală.

Cele mai virale clipuri sunt cele care au ceva interzis și controversat: seria ”Misterele literaturii române”, seria ”știați că”, ”Top cărți interzise în istoria literaturii” etc.

Generația crescută într-un ecosistem al manipulării

Pasajul de mai sus pe care l-am luat din filmul “The Social Dilemma” devine și mai puternic în acest context. Tinerii cresc într-un spațiu în care nu există comunicare directă, ci comunicare filtrată. Nu mai avem schimb de idei, ci schimb de stimuli. Nu avem cultură, ci conținut „optimizat”. Dar nici discursurile alarmiste despre internet nu sunt pure. Și ele pot forma o generație care se teme de libertate, nu care o folosește. Aceasta e adevărata problemă: am ajuns să trăim între două manipulări: una tehnologică și una ideologică.

Cultura rezistă

În ciuda tuturor acestor capcane, oamenii încă vor conținut autentic. Încă vor cărți, încă vor idei care rămân cu ei mai mult decât un swipe. Poate că în asta stă frumusețea: cultura devine un act de rezistență într-o lume care trăiește din superficialitate.

Libertatea reală nu e în algoritmi, ci în alegerea creatorului. Da, social media poate fi cel mai rău lucru pentru omenire. Da, și filmul care o critică poate manipula. Dar dintre toate aceste forțe, există ceva ce nu poate fi controlat: ce alegem noi să facem în acest spațiu.

Faptul că am crescut promovând lectura într-un ecosistem dominat de zgomot și manipulare nu este doar o poveste de succes. Este o demonstrație că libertatea creativă există încă, oricât ar încerca lumea digitală să o înghită.

Agent literar și creator de conținut.

Printre multele mele meserii — despre care, promit, voi povesti pe larg într-un articol separat — menționez două care se condiționează una pe cealaltă. Pentru că ceea ce fac în online nu este doar despre mine, ci despre un ecosistem întreg de oameni talentați. Ca agent literar, lucrez direct cu autori contemporani din România, le cunosc vocea, munca, emoția și fragilitatea textelor lor. Ca și creator de conținut, duc acele voci mai departe, le pun în fața unui public care altfel poate nu le-ar fi descoperit niciodată. De aceea, nu mă promovez doar pe mine; promovez literatura română vie, actuală, autentică. Mă folosesc de algoritmi pentru a împinge în lumina reflectoarelor nu doar numele meu, ci numele lor — cei care scriu astăzi și care merită să fie citiți mâine. Cam asta fac c a agent literar.

PS: Dacă aveți întrebări, răspund cu drag. Dacă se adună mai multe, pregătesc un Q&A pe YouTube.

Ne vedem pe 20 decembrie, la BOOK CLUB