Jurnal de tabără
Cum e într-o tabără de lectură pentru adulți
Îmi amintesc momentul în care am simțit că îmi doresc să avem o tabără de lectură pentru adulți. Eram în vara lui 2022 și tocmai avusesem primul eveniment sub umbrela iCarte, iParte, un eveniment simplu, dar îndrăzneț, pe care l-am numit „Să Ne Cunoaștem!”. Pentru cine află acum pentru prima dată despre comunitatea noastră, iCarte, iParte a pornit cu un grup privat pe Facebook, cu UN membru: eu, administratorul grupului.
Astăzi suntem aproape 30.000 în acest grup. Aproape 60.000 pe Instagram. Vreo 50.000 pe Facebook. 13.000 pe YouTube. Alți 13.000 pe TikTok. Câteva mii pe Linkedin, Threads și site și vreo câteva sute pe Substack.
Poate părea puțin, cifre mici pentru unii, dar eu nu sunt nici vedetă, nici influencer. Hm, la fel spunea și Superman despre el:). Mă rog, lumea îmi spune influencer cultural, iar ultimul cuvânt din ecuație mă face să zâmbesc și să accept eticheta un pic mai ușor. Eu zic că sunt doar un om care iubește cărțile și oamenii care le citesc. Poate de aceea comunitatea a crescut natural, sincer, de la o carte recomandată la alta, de la un comentariu timid sau glumeț la conexiuni adevărate.
Începuturile
Revenind la poveste, în acea seară de joi, pe strada Parfumului nr. 19, pe 9 iunie (pentru că pe 9 iunie 2019 a început povestea de mai sus, cu grupul creat pe Facebook), a fost momentul în care am înțeles că oamenii nu vin doar pentru cărți. Vin pentru întâlniri, pentru conversații care merg dincolo de titluri și autori, pentru acel sentiment de a fi parte din ceva care se naște acolo, între pagini și priviri, pentru povești și experiențe pe care le iau cu ei mai departe.
Nu a trecut mult timp de la acea seară până să mă întreb: “Ce-ar fi să avem și o tabără de lectură?”. Ca toate lucrurile care se nasc dintr-un entuziasm sincer, ideea n-a mai plecat. Prima tabără am putea spune că nu a avut nimic spectaculos: patru persoane înscrise, cinci în total cu mine. Cinci oameni și o dorință comună, să facem loc pentru pentru citit și pentru un alt mod de a fi împreună.
A fost o experiență care ne-a depășit pe toți. O tabără mică, dar cu o energie uriașă. Fără să-mi dau seama, acolo s-a conturat începutul unei povești care astăzi numără douăsprezece ediții. Uneori, cele mai frumoase lucruri încep exact așa: cu o întrebare spusă pe jumătate în glumă și cu oameni care răspund „da” fără să știe încă la ce se înhamă.
Drumuri și oameni
Anul acesta am ales să mergem în Beliș, județul Cluj. Șase ore de drum, serpentine, benzinării, glume, râsete, conversații despre cărți, despre viață, despre nimic și despre toate. Am privit cum verdele și ruginiul pădurilor devin tot mai dense, cum cerul se deschide altfel. Și mi-am dat seama, încă o dată, că oamenii nu vin pentru o „tabără de lectură”. Ei vin pentru de ce-ul din spatele ei, acel motiv adânc, greu de pus în cuvinte, despre care vorbește Simon Sinek: motivul pentru care facem lucrurile, nu doar pentru ce facem. De fiecare dată mergem în alt loc, într-un alt județ, cu alți oameni și cu cei care au mai fost, cât și cu o altă energie.
De ce
Cum începusem să povestesc mai sus, poate că acesta e adevăratul motiv pentru care oamenii mă urmează de douăsprezece ediții: pentru că înțeleg de ce facem asta. Nu e o evadare din viață, ci o întoarcere la ea. Tabăra de lectură e doar pretextul. Esența e comunitatea, tihna, umanitatea recuperată printre rânduri.
De fiecare dată când plecăm din tabără, simt că „de ce”-ul ăsta devine tot mai clar: să nu uităm că putem fi împreună - în liniște sau în râsete - și că uneori acolo se citește cel mai frumos. Pentru că, așa cum spune și Sinek, oamenii nu vin pentru CE faci, ci pentru DE CE o faci. Ei nu cumpără un bilet la o tabără de lectură, ci o bucățică din sensul care o ține vie. Cred că oamenii care îi iubesc pe Dostoievski sau pe Rilke sau pe Márquez ori pe Eliade sau pe Cioran sau pe Rebreanu împărtășesc deja același limbaj. Lectura ne unește nu prin ce avem, ci prin ce căutăm.
E o formă de comunicare mai veche decât internetul și mai sinceră decât orice discurs politic.
Când citim aceleași cărți, ne regăsim într-o comunitate nevăzută, care depășește bariere sociale, naționale sau culturale. Putem veni din lumi diferite, dar pentru o clipă, în jurul unei pagini, vorbim aceeași limbă. iCarte, iParte e despre a construi aceste canale de comunicare între oameni — acolo unde, altfel, ar fi ziduri. Cărțile ne amintesc că putem să ne ascultăm, să ne contrazicem fără ură și să ne apropiem fără teamă. Citind împreună, învățăm că nu suntem adversari, ci parteneri într-o conversație nesfârșită despre rost, libertate și umanitate.
Pentru că, dincolo de orice graniță, există mereu un loc comun: cuvântul. Și cât timp mai putem vorbi prin cărți, lumea are o șansă să se înțeleagă.
Am scris toate acestea la cafea, cu pregătiri pentru tabăra ce urmează și pentru oamenii care au ales să vină aici, în această pădure de brazi, unde vom aprinde lampioane, fiecare cu propriile-i dorințe.
Aceasta este o mică bucățică din jurnalul ediției a XII-a a Taberei de Lectură. Alt județ, același „de ce”. Dacă vrei să afli când pornim din nou la drum, abonează-te mai jos — poate data viitoare vom citi împreună, sub același cer.
23-26 octombrie - a XII-a ediție a Taberei de Lectură (răspund oricând la e-mail, pe office@roxanab.ro).
Pasajul despre cum oamenii vin pentru conexiuni, nu doar pentru carti, mi s-a parut super relevant. Felicitari pentru cresterea fantastica, e o dovada de puterea comunitatii!