Jurnal la mare: Zilele Scrisului

Nu aveam în plan o escapadă la mare în mijlocul iernii, dar cred că tocmai de asta a fost atât de bună. Mi-am propus ca în luna decembrie să merg în diferite locuri și să denumesc perioadele respective ”Zilele scrisului” (sau ”Writing Days”, varianta în engleză pentru care am optat în reel pe Instagram și pe TikTok), astfel să dedic timp pentru a scrie poveștile începute. M-aș bucura să vă spun că în ianuarie avem o nouă carte, la ani distanță după ce am scris romanul ”Dragostea pe strada mea”. Dar cred că mai durează. Dacă ești abonat/ă la acest newsletter, vei fi prima persoană care va afla:).

Aveam nevoie de câteva zile în care să schimb decorul, să respir alt ritm, să deschid laptopul fără graba obișnuită și să citesc fără să mă uit la ceas. Nu știu dacă e la fel și pentru alții, dar eu, uneori, oricât de bine m-aș simți în confortul casei, aleg să merg și în alte locuri. Iar când te simți în acele locuri ca acasă, înseamnă că a fost o alegere potrivită. PS: poate nu se cade să pun poza asta cu prosop în cap la foto principală de articol, dar cred că o veți înțelege în cele ce urmează.

Riva Mamaia - loc de liniște și terapie

Uneori, e nevoie de terapie, să mergi într-un cabinet unde să-ți spui ofurile. Alteori, e suficient să alegi natura. Așa e zilele acestea la Riva Mamaia, unde am venit pentru pentru patru zile — trei nopți în total — și cred că cel mai mare cadou pe care mi l-am făcut a fost că am venit fără așteptări. Le-am construit aici, pe loc.

Riva Mamaia este un hotel de patru stele și ne-am cazat într-un apartament uriaș, cu living, dormitor, bucătărie, baie spațioasă… totul foarte luminos și aerisit. E genul de loc în care poți să te întinzi cu cărți, caiete, laptop, tot ce lucrezi — și să nu simți că ocupi prea mult. Mi-a plăcut mult senzația că am loc să mă mișc. Trăiesc în București, în ritmul ăla specific orașului, și cred că schimbarea asta de câteva zile era necesară (urmează o altă plecare din cotidian săptămâna cealaltă).

În primele ore, am tras aer adânc și am simțit efectiv cum se așază liniștea. Nu liniștea aia apăsătoare, cât una care te lasă să fii atent la gândurile tale fără să te încarce.

Aici am reușit să citesc — inclusiv cartea pentru clubul de lectură, pe care acasă o mai lăsam pentru „după ce termin asta”. Aici am avut răgaz. Am citit dimineața cu ceaiul lângă mine, am citit pe seară, am citit în ritmul meu. Efectiv simți altfel cartea când valurile sunt în fundal.

Am și lucrat. Surprinzător de bine. Livingul mare și luminat m-a ajutat să intru în zona aia de focus pe care nu o prind mereu acasă. M-am așezat la masă cu laptopul, cu agenda, și am lăsat valurile să curgă în background. A funcționat neașteptat de bine.

Pe lângă muncă, am reușit să și scriu, motivul pentru care am și venit la mare. Am 14 povești începute și, deși nu le-am finalizat, aici am reușit să revin la ele, să le recitesc fără presiune. Cred că asta a fost, de fapt, cel mai important: am simțit că îmi dau voie să fac lucrurile în ritmul meu, fără să bifez nimic.

Marea iarna te lasă în pace. Deși valurile sunt nebune, învolburate, marea nu te agită, nu te grăbește, nu te îndeamnă să faci poze din zece unghiuri. Ești tu, sunteți voi, marea și liniștea.

Faptul că apartamentul e atât de mare a contat pentru starea noastră. De multe ori, spațiul în care stai dictează și cum te simți, iar aici a fost fix ce aveam nevoie: confort, ordine, aer, lumină.

The Library Constanța

Un loc despre care nu știam și care îmi place foarte mult este The Library, unde mă gândesc serios să avem un eveniment iCarte, iParte. Books&Wine, dar și Club de Lectură. Pentru cine nu știe, pe 25 ianuarie 2025 am avut în Constanța un club de carte unde am venit cu câteva fete din București, iar aici ne-a așteptat o gașcă de fete cititoare. Iau în considerare să avem un club de lectură lunar.

The Library e genul de loc în care intri și simți imediat că are suflet. E boem, cald, tot ca acasă și aici, unde te relaxezi fără să-ți dai seama. E chiar în centrul orașului, într-o clădire veche, restaurată cu grijă — un loc cu istorie, care și păstrează energia trecutului. Interiorul e fascinant, cu podeaua din lemn ce poartă urme de timp, obiectele vechi care par să fi văzut multe povești, detalii care te duc cu gândul la o bibliotecă care nu se mai termină. E ca și cum cineva ar fi adunat toate lucrurile care te fac să te simți bine și le-a pus într-un singur loc. Peste tot, printre rafturi, mese, colțuri ascunse, găsești cărți. Zeci, sute. Proză, poezie, volume vechi, volume noi. Toate creează un sentiment tare plăcut, că ești într-un spațiu dedicat ideilor, conversațiilor și oamenilor care iubesc să descopere. E un loc în care întâlnești prieteni, dar și un loc în care poți sta liniștit doar tu cu o carte și o cafea. Și, sincer, dacă ajungi iarna la mare, chiar merită o oprire aici.

Revelion la mare

Revenind la Riva Mamaia, m-am surprins gândindu-mă că mi-ar plăcea să vin cu o gașcă de prieteni aici de Revelion. Apartamentul chiar e perfect pentru asta — ai loc, intimitate, living mare, bucătărie, tot ce trebuie. Nu zic că voi fi aici, dar cu siguranță iau în calcul ideea. Dacă cineva caută un loc liniștit și frumos pentru finalul de an, e o opțiune super bună.

Acum, în ultima seară petrecută aici, îmi dau seama că „Zilele Scrisului” nu au fost doar despre scris. Au fost despre pauză, despre regăsit ritmul, despre a citi în liniște și a lucra fără presiune.

Despre a-mi da voie și a fost bine. Dacă citești asta și simți că ai nevoie de câteva zile în alt loc, cu alt ritm, cred că marea iarna e o idee mult mai bună decât pare. Eu sigur mă voi întoarce. Și sigur Riva Mamaia rămâne în preferințe.

Tu ai fost vreodată iarna la mare?